Aratul cu plugul, Fărăgău, 2006

Aratul cu plugul, Fărăgău, 2006

         Mărturiile arheologice dovedesc că pe cursul superior al Mureşului şi în Câmpia Transilvaniei, agricultura era o îndeletnicire importantă încă de pe vremea daco-romanilor.

Imagine din expoziţie, sala 1 – seceratul

Imagine din expoziţie, sala 1 – seceratul

         Apărute şi perfecţionate în timp, datorită preocupărilor străvechi ale celor care lucrau pământul, uneltele agricole prezentate în expoziţie sunt cele utilizate de veacuri la munca pământului: plugul de deal cu corman schimbător, grapa cu colţi de lemn, sape, plivitori, seceri, furci, greble, îmblăcie, vânturători şi instalaţii folosite la pisarea şi măcinarea seminţelor - râşniţe şi mori de mână.
În credinţe şi obiceiuri oamenii locului au păstrat datini legate de viaţa şi munca câmpului, devenite adevărate sărbători populare – aşa este sărbătoarea plugarului întâlnită şi astăzi la Solovăstru, Sânmihaiul de Pădure, Fărăgău şi Caşva – a doua zi de Paşti.

Sărbătoarea  plugarului, Fărăgău, 2006

Sărbătoarea plugarului, Fărăgău, 2006

Sărbătoarea  plugarului, Fărăgău, 2006

         Ieşitul cu plugul în ţarină avea în trecut un caracter sărbătoresc, colectivitatea sătească stabilind datele începutului aratului: nu era indiferent când se ieşea la arat, cine ieşea întâi cu plugul şi cum erau îmbrăcaţi plugarii. Sărbătoarea plugarului, a celui care ieşea primul la arat în acel an, se înscrie în credinţa acţiunii benefice a apei, ca agent fertilizator, de bun augur, de rodnicie a ţarinelor, de curăţire şi purificare înainte de începerea unui ciclu greu, al muncilor agricole de vară şi de toamnă.

Sărbătoarea  plugarului, Pintic, 1969

Sărbătoarea plugarului, Pintic, 1969

Sărbătoarea  plugarului, Pintic, 1969

         Drumul bobului de grâu de la semănat la scoaterea pâinii din cuptor era anevoios: începe cu aratul, grăpatul pământului, semănatul, iar la sfârşitul lunii iunie începea seceratul.
Urma apoi treieratul cu îmblăciul şi cu batoza, vânturatul, măcinatul la râşniţă şi moară.
Obiceiul „cununa grâului” întâlnit la Sânmihaiul de Pădure este un vechi obicei agrar cu un pronunţat caracter de rit de trecere menit să asigure rodnicia pământului, organizat la sfârşitul secerişului.

Secerat la Sânmihaiu de Pădure, 2008      Împletitul cununii  

Secerat la Sânmihaiu de Pădure, 2008                     Împletitul cununii

După secerat se face o cunună de spice care se aşează pe capul unei fete nemăritate, se face alaiul şi cu cântecul cununii se îndreaptă spre sat. De la marginea satului şi până la casa gazdei cununa este continuu jucată şi udată în faţa porţilor gospodarilor.

Udarea cununii, Sânmihaiu de Pădure, 2008

Udarea cununii, Sânmihaiu de Pădure, 2008